Bine-cunoscută sub numele de ILSA, vechea fabrică textilă Industria Lânii nu mai există de mult, și odată cu ea a dispărut și bazinul de înot care, timp de șase decenii, a însemnat deosebit de mult pentru iubitorii de sport ai orașului.
Prin cuvinte și fotografii, acest site își propune să păstreze amintirea sportivilor și antrenorilor care au transformat un bazin modest într-unul din punctele cele mai vibrante ale orașului, generând în același timp un puternic sens de mândrie și apartenență în sufletele participanților.
Acest site acoperă o perioadă de timp care începe în anii 1930 și continuă până la încheierea activităților de înot la bazinul ILSA (începutul anilor 1980) și desființarea echipei de polo în anul 1999.
Prin cuvinte și fotografii, acest site își propune să păstreze amintirea sportivilor și antrenorilor care au transformat un bazin modest într-unul din punctele cele mai vibrante ale orașului, generând în același timp un puternic sens de mândrie și apartenență în sufletele participanților.
Acest site acoperă o perioadă de timp care începe în anii 1930 și continuă până la încheierea activităților de înot la bazinul ILSA (începutul anilor 1980) și desființarea echipei de polo în anul 1999.
Vizitați pagina de Istorie, al cărei focus sunt sportivii și antrenorii cei mai de succes ai clubului. Mulți alți sportivi și antrenori merituoși apar în paginile de Fotografii ale acestui site.
ILSA… Dar ce înseamnă aceste inițiale?
După terminarea Primului Război Mondial, când Timișoara a devenit parte din România, fabrica a primit numele de Industria Lânii Societate Anonimă, de unde provine și faimosul acronim ILSA.
După terminarea Primului Război Mondial, când Timișoara a devenit parte din România, fabrica a primit numele de Industria Lânii Societate Anonimă, de unde provine și faimosul acronim ILSA.
Noul nume românesc nu a fost o traducere literară a denumirilor maghiare și germane (Gyapjuipari Részvénytársaság și Wollindustrie Aktiengesellschaft), ambele însemnând „societate pe acțiuni”. Expresia românească „societate anonimă” a constituit adaptarea termenului „société anonyme”, folosit în Franța pentru a desemna societăți pe acțiuni.
ILSA, cuvântul nou apărut, a intrat chiar foarte repede în vocabularul populației poliglote a orașului. Folosit în egală măsură de vorbitorii de română, maghiară și germană, cuvântul ILSA a căpătat sensuri multiple, putând să însemne nu numai fabrica, ci și bazinul de înot și echipele diverselor ramuri sportive ale fabricii.
Neologismul ILSA a dat naștere unui alt cuvânt nou, „ilsist”, un termen care îi desemna pe toți cei care activau la clubul ILSA.
ILSA, cuvântul nou apărut, a intrat chiar foarte repede în vocabularul populației poliglote a orașului. Folosit în egală măsură de vorbitorii de română, maghiară și germană, cuvântul ILSA a căpătat sensuri multiple, putând să însemne nu numai fabrica, ci și bazinul de înot și echipele diverselor ramuri sportive ale fabricii.
Neologismul ILSA a dat naștere unui alt cuvânt nou, „ilsist”, un termen care îi desemna pe toți cei care activau la clubul ILSA.
ILSA - Un nume durabil
Tehnic vorbind, numele ILSA a încetat să existe în 1949, când vechiul nume de Industria Lânii Societate Anonimă (ILSA) a fost înlocuit cu Industria Lânii Timișoara (ILT). Au mai urmat și alte schimbări de nume, ca de exemplu în prima jumătate a anilor 1950, când, la inițiativa regimului comunist, echipa de polo a trebuit să joace timp de câțiva ani sub numele de Flamura Roșie. În ultimii ani de activitate, clubul sportiv al fabricii s-a numit Asociația Sportivă Industria Lânii (ASIL).
Tehnic vorbind, numele ILSA a încetat să existe în 1949, când vechiul nume de Industria Lânii Societate Anonimă (ILSA) a fost înlocuit cu Industria Lânii Timișoara (ILT). Au mai urmat și alte schimbări de nume, ca de exemplu în prima jumătate a anilor 1950, când, la inițiativa regimului comunist, echipa de polo a trebuit să joace timp de câțiva ani sub numele de Flamura Roșie. În ultimii ani de activitate, clubul sportiv al fabricii s-a numit Asociația Sportivă Industria Lânii (ASIL).
Cu toate aceste schimbări, locuitorii orașului au continuat să se refere la fabrică, bazinul de înot și toate secțiile sportive ale fabricii cu același nume bine încetățenit, ILSA. Acest nume istoric a fost utilizat în continuare chiar și după demolarea fabricii și a bazinului, în primii ani ai secolului XXI.
Termenul "Sportiv de la ILSA" - o explicație
Pe lângă echipele de înot și polo ale fabricii, bazinul ILSA a găzduit de-a lungul anilor o multitudine de alte cluburi timișorene, ca de exemplu Progresul, Voința, CFR, Clubul Sportiv Școlar Banatul, Școala Sportivă de Elevi și Politehnica.
Mulți dintre sportivii care au activat la bazinul fabricii textile au fost legitimați, de-a lungul carierelor lor, la mai multe cluburi, dar un lucru a rămas neschimbat: ei au continuat să frecventeze același bazin.
Acest site acoperă nu numai echipele care aparțineau direct de fabrică, ci și toate celelalte cluburi care activau la bazinul ILSA. Termeni ca „ILSA” și „sportivii de la ILSA” sunt folosiți de autorii acestui site într-un sens general care include pe toți cei care au activat la bazinul ILSA, indiferent de clubul de care au aparținut.
Pe lângă echipele de înot și polo ale fabricii, bazinul ILSA a găzduit de-a lungul anilor o multitudine de alte cluburi timișorene, ca de exemplu Progresul, Voința, CFR, Clubul Sportiv Școlar Banatul, Școala Sportivă de Elevi și Politehnica.
Mulți dintre sportivii care au activat la bazinul fabricii textile au fost legitimați, de-a lungul carierelor lor, la mai multe cluburi, dar un lucru a rămas neschimbat: ei au continuat să frecventeze același bazin.
Acest site acoperă nu numai echipele care aparțineau direct de fabrică, ci și toate celelalte cluburi care activau la bazinul ILSA. Termeni ca „ILSA” și „sportivii de la ILSA” sunt folosiți de autorii acestui site într-un sens general care include pe toți cei care au activat la bazinul ILSA, indiferent de clubul de care au aparținut.
1939 - ILSA își construiește bazinul propriu
Înființată în anul 1933, secția de înot și polo a clubului ILSA și-a desfășurat toate activitățile din primii ani ca și chiriaș la bazinul Igiena, care pe-atunci era singura bază sportivă timișoreana cât-de-cât corespunzătoare.
Condițiile oferite de bazinul Igiena nu erau favorabile: chiria era ridicată și orele alocate pentru antrenament erau puține. În anul 1938, bazinul Igiena și-a închis ușile definitiv. Fără a se mai putea antrena, ILSA a fost nevoită să se retragă din toate competițiile naționale ale anului. Pentru a ieși din această criză, conducerea fabricii a decis să-și construiască un bazin propriu.
Finanțat de fabrica ILSA fără niciun ajutor din partea orașului, bazinul a fost inaugurat pe data de 1 iulie 1939, în prezența unui public numeros. Acest eveniment a fost acoperit nu numai de ziarele locale, ci și cele din alte orașe.
Înființată în anul 1933, secția de înot și polo a clubului ILSA și-a desfășurat toate activitățile din primii ani ca și chiriaș la bazinul Igiena, care pe-atunci era singura bază sportivă timișoreana cât-de-cât corespunzătoare.
Condițiile oferite de bazinul Igiena nu erau favorabile: chiria era ridicată și orele alocate pentru antrenament erau puține. În anul 1938, bazinul Igiena și-a închis ușile definitiv. Fără a se mai putea antrena, ILSA a fost nevoită să se retragă din toate competițiile naționale ale anului. Pentru a ieși din această criză, conducerea fabricii a decis să-și construiască un bazin propriu.
Finanțat de fabrica ILSA fără niciun ajutor din partea orașului, bazinul a fost inaugurat pe data de 1 iulie 1939, în prezența unui public numeros. Acest eveniment a fost acoperit nu numai de ziarele locale, ci și cele din alte orașe.
Amplasat chiar lângă clădirea cea mai veche a fabricii, bazinul avea șase culoare și o lungime de 33,33 metri.
Inaugurarea noului bazin a fost un eveniment deosebit de important pentru sportul timișorean, dar în același timp, orașul a ratat o ocazie unică de a deține un bazin olimpic, cu opt culoare și o lungime de 50 de metri.
Având a lățime de numai 12 metri, bazinul ILSA a fost acceptat la început de federația de polo, dar cu mulți ani mai târziu, la sfârșitul anilor 1990, bazinul a pierdut dreptul de a găzdui meciuri oficiale, tocmai din cauza lățimii minimale a bazinului.
În anul 1947, bazinul ILSA a găzduit campionatele naționale de înot, sărituri în apă și polo pe apă, o competiție care a adunat la start sportivi din București, Cluj, Târgu Mureș, Oradea, Arad, Baia Mare și bineînțeles, cei din Timișoara. De atunci, finalele naționale nu s-au mai desfășurat niciodată în orașul de pe Bega.
Inaugurarea noului bazin a fost un eveniment deosebit de important pentru sportul timișorean, dar în același timp, orașul a ratat o ocazie unică de a deține un bazin olimpic, cu opt culoare și o lungime de 50 de metri.
Având a lățime de numai 12 metri, bazinul ILSA a fost acceptat la început de federația de polo, dar cu mulți ani mai târziu, la sfârșitul anilor 1990, bazinul a pierdut dreptul de a găzdui meciuri oficiale, tocmai din cauza lățimii minimale a bazinului.
În anul 1947, bazinul ILSA a găzduit campionatele naționale de înot, sărituri în apă și polo pe apă, o competiție care a adunat la start sportivi din București, Cluj, Târgu Mureș, Oradea, Arad, Baia Mare și bineînțeles, cei din Timișoara. De atunci, finalele naționale nu s-au mai desfășurat niciodată în orașul de pe Bega.
O bază sportivă nu numai pentru campioni
Reflectând potpuriul de etnii al orașului, ILSA a fost un loc plin de culoare în care oameni de toate vârstele, profesiile și aptitudinile sportive s-au reunit pentru a forma o comunitate care adesea se simțea ca o familie.
Unii din cei care au frecventat bazinul ILSA au devenit campioni naționali, alții au participat la Olimpiade. Au existat însă și mulți sportivi care, deși au obținut rezultate lăudabile în competiții locale sau naționale, nu au urcat pe treapta cea mai de sus a podiumului de premiere. Se poate ca numele acestor sportivi merituoși să nu apară în pagina de Istorie, dar ei sunt bine reprezentați în paginile de Fotografii ale acestui site.
Reflectând potpuriul de etnii al orașului, ILSA a fost un loc plin de culoare în care oameni de toate vârstele, profesiile și aptitudinile sportive s-au reunit pentru a forma o comunitate care adesea se simțea ca o familie.
Unii din cei care au frecventat bazinul ILSA au devenit campioni naționali, alții au participat la Olimpiade. Au existat însă și mulți sportivi care, deși au obținut rezultate lăudabile în competiții locale sau naționale, nu au urcat pe treapta cea mai de sus a podiumului de premiere. Se poate ca numele acestor sportivi merituoși să nu apară în pagina de Istorie, dar ei sunt bine reprezentați în paginile de Fotografii ale acestui site.
Pe lângă sportivii de performanță, la bazinul ILSA a mai existat încă o categorie de participanți, cunoscuți pe-atunci și sub numele de „ILSA chibiți”, un termen care provine din limba idiș. Pentru acești membrii, bazinul era doar un loc de recreere unde ei veneau pentru o bălăceala, să vadă un meci de polo sau doar să facă plajă.
Trei locații semnificative
Cele mai multe succese realizate de înotătorii și poloiștii de la ILSA sunt direct legate de baza sportivă a fabricii, dar în Timișoara au mai existat încă două bazine demne de menționat.
Bazinul Igiena a fost construit de armata austro-ungară, înainte de Primul Război Mondial. Timp de mai mulți ani, acest bazin a fost singurul loc de antrenament și concurs al diverselor cluburi timișorene de înot și polo. Printre cei care funcționau la bazinul Igiena se număra și clubul ILSA, a cărei secție de înot și polo a fost înființată în anul 1933, când fabrica încă nu avea un bazin propriu. Bazinul Igiena s-a închis definitiv în 1938, un eveniment care a forțat conducerea fabricii să-și construiască propriul lor bazin, amplasat în incinta fabricii.
Cele mai multe succese realizate de înotătorii și poloiștii de la ILSA sunt direct legate de baza sportivă a fabricii, dar în Timișoara au mai existat încă două bazine demne de menționat.
Bazinul Igiena a fost construit de armata austro-ungară, înainte de Primul Război Mondial. Timp de mai mulți ani, acest bazin a fost singurul loc de antrenament și concurs al diverselor cluburi timișorene de înot și polo. Printre cei care funcționau la bazinul Igiena se număra și clubul ILSA, a cărei secție de înot și polo a fost înființată în anul 1933, când fabrica încă nu avea un bazin propriu. Bazinul Igiena s-a închis definitiv în 1938, un eveniment care a forțat conducerea fabricii să-și construiască propriul lor bazin, amplasat în incinta fabricii.
Cu excepția câtorva ani când înotătorii timișoreni au fost forțați să se antreneze în aer liber chiar și iarna, antrenamentele în timpul sezonului rece s-au desfășurat la Băile Neptun într-un bazin de dimensiuni mici, care nu a corespuns cerințelor minime.
Olimpicii bazinului ILSA
Norman Zoltan… Török Gabor… Octavian Iosim… Hoszpodar Zoltan... Novak Jozsef...
Balint Adalbert… Koszta Ladislau… Lovas Peter... Toth Timea
Aceștia sunt cei șapte sportivi și doi antrenori care au participat la Olimpiade, cu o clarificare: la Jocurile Olimpice de la Helsinki, în 1952, poloistul Török Gabor a avut dublul rol de antrenor și jucător.
Norman Zoltan… Török Gabor… Octavian Iosim… Hoszpodar Zoltan... Novak Jozsef...
Balint Adalbert… Koszta Ladislau… Lovas Peter... Toth Timea
Aceștia sunt cei șapte sportivi și doi antrenori care au participat la Olimpiade, cu o clarificare: la Jocurile Olimpice de la Helsinki, în 1952, poloistul Török Gabor a avut dublul rol de antrenor și jucător.
La pagina Olimpicii veți găsi mai multe detalii despre acești sportivi de frunte care au participat la Olimpiadele de la Helsinki (1952), Melbourne (1956), Roma (1960), Mexico City (1968) și Barcelona (1992).
Koszta Ladislau și Vasile Costa… Două nume, un singur înotător
Bazinul ILSA a produs mulți campioni de înot, dar in materie de succese internaționale, brasistul Koszta Ladislau s-a ridicat la nivelul cel mai înalt. Koszta a devenit cunoscut pe plan național în anul 1964 și a fost un șoc pentru toți cei din jurul său când ziarul Sportul Popular, singurul cotidian sportiv al vremii, l-a rebotezat Vasile Costa, fără consimțământul său. Acest nume artificial a apărut, în diverse ziare, de sute de ori, de-a lungul întregii sale cariere sportive.
Bazinul ILSA a produs mulți campioni de înot, dar in materie de succese internaționale, brasistul Koszta Ladislau s-a ridicat la nivelul cel mai înalt. Koszta a devenit cunoscut pe plan național în anul 1964 și a fost un șoc pentru toți cei din jurul său când ziarul Sportul Popular, singurul cotidian sportiv al vremii, l-a rebotezat Vasile Costa, fără consimțământul său. Acest nume artificial a apărut, în diverse ziare, de sute de ori, de-a lungul întregii sale cariere sportive.
Editorii ziarelor naționale au greșit o singură dată, în 1970, când numele Koszta Ladislau a apărut din senin într-o listă a celor mai buni înotători ai anului. Această scăpare probabil că a derutat pe toți cititorii care urmăreau cariera sportivă a lui „Vasile Costa”.
Câteva detalii tehnice
Apa bazinului provenea direct din Bega, râul care curgea foarte aproape de fabrică și bazin. Așa se explică culoarea verde închis, uneori chiar maronie, a apei. În lipsa unui sistem de filtrare, apa nu era deloc transparentă, ceea ce îngreuna și mai mult sarcina de a arbitra corect un meci de polo.
Pentru a reduce mărimea valurilor produse de cei din apă, bazinul a fost prevăzut cu un așa-zis spărgător de valuri (3). Acest sistem nu a produs rezultatele dorite, fiind mai puțin eficient decât metodele de azi.
Spălătorul de picioare (4) era un jgheab de beton cu puțină apă în care cei care intrau in bazin își clăteau picioarele. Apa din jgheab provenea din bazin prin intermediul unor canale de alimentare (6).
Apa bazinului provenea direct din Bega, râul care curgea foarte aproape de fabrică și bazin. Așa se explică culoarea verde închis, uneori chiar maronie, a apei. În lipsa unui sistem de filtrare, apa nu era deloc transparentă, ceea ce îngreuna și mai mult sarcina de a arbitra corect un meci de polo.
Pentru a reduce mărimea valurilor produse de cei din apă, bazinul a fost prevăzut cu un așa-zis spărgător de valuri (3). Acest sistem nu a produs rezultatele dorite, fiind mai puțin eficient decât metodele de azi.
Spălătorul de picioare (4) era un jgheab de beton cu puțină apă în care cei care intrau in bazin își clăteau picioarele. Apa din jgheab provenea din bazin prin intermediul unor canale de alimentare (6).
Apa din bazin era încălzită prin intermediul unei singure țevi prin care se pompau aburi din fabrică direct într-unul din colțurile bazinului. Fiind pompați în rafale, aburii produceau un zgomot caracteristic precum și vibrații care uneori erau perceptibile chiar și la capătul opus al bazinului. Izolația termică a țevii era deficitară, uneori lipsea în întregime, dar cei din jurul bazinului au învăţat repede cum să se ferească de accidente.
Țeava avea un singur mecanism de control, și anume un robinet care apare și în această fotografie. Acest sistem producea temperaturi inegale de-a lungul bazinului, apa fiind călduță pe lângă țeavă și mult mai rece la celălalt capăt.
Fiind greu de întreținut, gradenele acoperite cu iarbă au fost din nou reprofilate, pe la începutul anilor 1950, ca să arate ca un deal natural, cu o singură pantă.
Evoluția tribunelor
În anii 1930, meciurile de polo și concursurile de înot de la bazinul Igiena atrăgeau un public numeros, uneori peste 1000 de spectatori. Din acest motiv, noul bazin al clubului ILSA a fost prevăzut de la început cu tribune spațioase.
Solul excavat de către constructorii bazinului a fost folosit pentru a forma un val de pământ amplasat de-a lungul a două laturi ale bazinului. Prin reprofilarea acestor dealuri de pământ s-au obținut gradene cu șase nivele, toate acoperite cu iarbă, cu o capacitate de circa 800 de locuri. Spectatorii stăteau în picioare de-a lungul celorlalte două laturi ale bazinului.
În anii 1930, meciurile de polo și concursurile de înot de la bazinul Igiena atrăgeau un public numeros, uneori peste 1000 de spectatori. Din acest motiv, noul bazin al clubului ILSA a fost prevăzut de la început cu tribune spațioase.
Solul excavat de către constructorii bazinului a fost folosit pentru a forma un val de pământ amplasat de-a lungul a două laturi ale bazinului. Prin reprofilarea acestor dealuri de pământ s-au obținut gradene cu șase nivele, toate acoperite cu iarbă, cu o capacitate de circa 800 de locuri. Spectatorii stăteau în picioare de-a lungul celorlalte două laturi ale bazinului.
Varianta finală a tribunelor a fost construită în 1962, când două tribune de beton au fost amplasate de-a lungul laturilor lungi ale bazinului. Aceste tribune au fost demolate în 1970, când au început lucrările de acoperire a bazinului.
Sărituri în apă… Sportul care n-a fost să fie
Având o înălțime de trei metri, platforma de sărituri în apă a bazinului ILSA a fost ridicată la scurt timp după inaugurarea bazinului și a existat până în anul 1970, când lucrările de acoperire ale bazinului au necesitat demolarea ei.
În primii ani, platforma era prevăzută cu o trambulină elastică care însă a fost eliminată pentru a reduce pericolul de accidentare. Amplasată unde apa avea o adâncime de patru metri, trambulina a avut potențialul de a lansa un nou sport în Timișoara, în special după ce conducerea clubului l-a invitat pe bucureșteanul Alexandru Lascu, campionul național al vremii, să facă o demonstrație de sărituri în apă. Săriturile lui Lascu, unele serioase, altele comice, au fost bine primite de toți cei prezenți, dar izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a întrerupt activitățile sportive de la ILSA.
Având o înălțime de trei metri, platforma de sărituri în apă a bazinului ILSA a fost ridicată la scurt timp după inaugurarea bazinului și a existat până în anul 1970, când lucrările de acoperire ale bazinului au necesitat demolarea ei.
În primii ani, platforma era prevăzută cu o trambulină elastică care însă a fost eliminată pentru a reduce pericolul de accidentare. Amplasată unde apa avea o adâncime de patru metri, trambulina a avut potențialul de a lansa un nou sport în Timișoara, în special după ce conducerea clubului l-a invitat pe bucureșteanul Alexandru Lascu, campionul național al vremii, să facă o demonstrație de sărituri în apă. Săriturile lui Lascu, unele serioase, altele comice, au fost bine primite de toți cei prezenți, dar izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a întrerupt activitățile sportive de la ILSA.
După război, nu au mai avut loc nici-un fel de încercări de a demara acest sport, platforma rămânând acolo doar pentru agrement. În fotografia de mai sus apare Flesch Bandi, component al primei echipe de polo a clubului ILSA.
1970 - ILSA își acoperă bazinul
Timp de mai multe decenii, înotătorii și poloiștii timișoreni au fost dezavantajați de condițiile vitrege de antrenament în timpul sezonului rece. Această problemă a fost soluționată în anul 1970, când fabrica a decis ca să-și acopere bazinul. Pentru prima dată în istoria sportului timișorean, orașul a dispus de un bazin capabil de a găzdui antrenamente și concursuri de înot și polo timp de 12 luni pe an.
Deși bazinul nu dispunea de un sistem de aer condiționat și ventilație, noile condiții de antrenament au produs rezultate favorabile.
Timp de mai multe decenii, înotătorii și poloiștii timișoreni au fost dezavantajați de condițiile vitrege de antrenament în timpul sezonului rece. Această problemă a fost soluționată în anul 1970, când fabrica a decis ca să-și acopere bazinul. Pentru prima dată în istoria sportului timișorean, orașul a dispus de un bazin capabil de a găzdui antrenamente și concursuri de înot și polo timp de 12 luni pe an.
Deși bazinul nu dispunea de un sistem de aer condiționat și ventilație, noile condiții de antrenament au produs rezultate favorabile.
.jpg)
În anul 1975, un grup de înotători de la ILSA s-a mutat la nou-inauguratul bazin acoperit din Zona Circumvalațiunii, astfel marcând începutul sfârșitului activităților de înot la vechiul bazin.
La începutul anilor 1980, după ce ultimul grup de înotători s-a transferat la bazinul Circumvalațiunii, echipa de polo a rămas singura grupare sportivă care mai activa la bazinul ILSA. Poloiștii au continuat să se antreneze și să joace acolo până în anul 1999, când echipa s-a desființat.
La începutul anilor 1980, după ce ultimul grup de înotători s-a transferat la bazinul Circumvalațiunii, echipa de polo a rămas singura grupare sportivă care mai activa la bazinul ILSA. Poloiștii au continuat să se antreneze și să joace acolo până în anul 1999, când echipa s-a desființat.
Întreținerea bazinului
Din motive sanitare, bazinul era golit și curățat chiar foarte des, o operațiune care de obicei începea duminică după masă și se termina luni, chiar înainte de primul antrenament. În timp ce se umplea bazinul, găleți conținând un amestec de var și clor erau golite în apă, cu scopul de a încetini creșterea algelor pe pereții bazinului. În acei ani, ochelarii de înot încă nu existau și din acest motiv, toți cei din bazin sufereau de arsuri puternice la ochi.
Baza sportivă ILSA nu ar fi fost ce a fost fără contribuția a doi îngrijitori care au lucrat acolo timp de mai multe decenii, și anume Gyula-Bacsi (numele de familie a rămas necunoscut) și Adrian Iancu. Prin munca lor, baza a fost întotdeauna curată și bine pregătită pentru antrenamente și competiții.
Din motive sanitare, bazinul era golit și curățat chiar foarte des, o operațiune care de obicei începea duminică după masă și se termina luni, chiar înainte de primul antrenament. În timp ce se umplea bazinul, găleți conținând un amestec de var și clor erau golite în apă, cu scopul de a încetini creșterea algelor pe pereții bazinului. În acei ani, ochelarii de înot încă nu existau și din acest motiv, toți cei din bazin sufereau de arsuri puternice la ochi.
Baza sportivă ILSA nu ar fi fost ce a fost fără contribuția a doi îngrijitori care au lucrat acolo timp de mai multe decenii, și anume Gyula-Bacsi (numele de familie a rămas necunoscut) și Adrian Iancu. Prin munca lor, baza a fost întotdeauna curată și bine pregătită pentru antrenamente și competiții.
Gyula-Bacsi (fotografia din stânga) s-a născut și a crescut în Ungaria, unde în tinerețe s-a mândrit cu un titlu de campion european de canotaj academic. A început să lucreze la ILSA pe la mijlocul anilor 1930. La început, sarcina sa principală a fost mentenanța hangarului, a docurilor de canotaj și a bărcilor, iar mai târziu s-a ocupat și de întreținerea bazinului. Gyula-Bacsi era cel care uneori distribuia laptele și pâinea oferite de fabrică înotătorilor de performanță.
Adrian Iancu (fotografia din dreapta), bine-cunoscut sub porecla Iancu-Baci și simpatizat de toți, a început să lucreze la ILSA pe la începutul anilor 1950. În anii când baza sportivă încă avea un teren de fotbal, Iancu-Baci era cel care, înainte de meciuri, marca terenul cu un mic cărucior cu var. După pensionarea lui Gyula-Bacsi, Iancu-Baci a preluat și sarcina întreținerii bazinului și a terenului de handbal. În timpul sezonului de vară, de obicei duminică după prânz, scotea pe toți din apă strigând „Toată lumea afară”, după care începeau operațiunile de golire și curățire ale bazinului. Iancu-Baci a lucrat la ILSA până pe la sfârșitul anilor 1970.
Adrian Iancu (fotografia din dreapta), bine-cunoscut sub porecla Iancu-Baci și simpatizat de toți, a început să lucreze la ILSA pe la începutul anilor 1950. În anii când baza sportivă încă avea un teren de fotbal, Iancu-Baci era cel care, înainte de meciuri, marca terenul cu un mic cărucior cu var. După pensionarea lui Gyula-Bacsi, Iancu-Baci a preluat și sarcina întreținerii bazinului și a terenului de handbal. În timpul sezonului de vară, de obicei duminică după prânz, scotea pe toți din apă strigând „Toată lumea afară”, după care începeau operațiunile de golire și curățire ale bazinului. Iancu-Baci a lucrat la ILSA până pe la sfârșitul anilor 1970.
ILSA pe Internet
Idea de a crea un site dedicat sportivilor și antrenorilor de la ILSA s-a născut în anul 2002, în timpul unei conversații între Sergiu Morariu și Böhm Gabi, doi foști înotători și poloiști care chiar se regăsiseră prin Internet.
Conceput si realizat de Böhm Gabi, site-ul www.ilsa-timisoara.net a fost lansat in Decembrie 2002. În special Sergiu, dar și mulți alții, au contribuit cu fotografii, date istorice, articole de ziar și altele. Site-ul a avut succes, dar după un timp a devenit perimat.
Idea de a crea un site dedicat sportivilor și antrenorilor de la ILSA s-a născut în anul 2002, în timpul unei conversații între Sergiu Morariu și Böhm Gabi, doi foști înotători și poloiști care chiar se regăsiseră prin Internet.
Conceput si realizat de Böhm Gabi, site-ul www.ilsa-timisoara.net a fost lansat in Decembrie 2002. În special Sergiu, dar și mulți alții, au contribuit cu fotografii, date istorice, articole de ziar și altele. Site-ul a avut succes, dar după un timp a devenit perimat.
Cu un conținut nou pregătit de același Böhm Gabi și construit de expertul IT George Savii, acest site a fost lansat în 2024, cu scopul de a păstra pentru generațiile viitoare o pagină importantă a vieții sportive timișorene.
Creatorii acestui site speră că timișorenii de azi și mâine vor găsi inspirație în aceste pagini.
Creatorii acestui site speră că timișorenii de azi și mâine vor găsi inspirație în aceste pagini.
